PROTOPOPIATUL  ORTODOX   ROMÂN   MEDIAŞ

Home
Istoric
Stiri
Articole
Calendar
Structura Administrativa
P.C.N.
Asistenta Sociala
Galerie imagini
Contact
Parohii
Parohii II
 

Protopopiatul  Ortodox Român Mediaş

 
 

În podişul Transilvaniei, îmbrăţişând cursul liniştit al râului Târnava Mare, care a purtat şi poartă, pe undele valurilor, doinele generaţiilor, este aşezat Municipiul Mediaş clădit pe ruinele vechiului castru roman Media.

 
 

Istoria oraşului începe însă cu mult înainte de venirea romanilor. Săpăturile arheologice din perimetrul Mediaşului sau în apropiere au scos la iveală mai multe urme de viaţă preistorică. S-au descoperit unelte neolitice specifice culturii Petreşti datând de la cca. 3000 î.H. În alte diverse puncte ale oraşului au fost descoperite obiecte de ceramică specifice culturii Coţofeni, morminte de înhumaţie - cultura Schneckenberg, o aşezare şi un mormânt aparţinând culturii Wittenberg, vase specifice pentru cultura Noua. Descoperirile continuă, săpăturile arheologice scot la iveală o aşezare fortificată cu şanţ şi val aparţinând primei epoci a fierului, mai apoi alte două necropole de înhumaţie scitice şi celtice de la sfârşitul secolului IV î.H. Perioada regatului dac lasa şi ea urme în zona Târnavelor fiind descoperite la Mediaş tezaure cu piese de argint şi pumnale.

 
 

După instaurarea stăpânirii romane zona Mediaşului a fost cuprinsă în Dacia Inferior, iar din 158 în urma unei reîmpărţiri administrative, în Dacia Apulensis.

 
 

Întro lume a năvălirilor barbare, după retragerea romană, băştinaşii îşi continuă existenţa. Alături de populatia din zona Mediaşului se stabilesc elemente ale dacilor liberi, dar şi populaţii migratoare germanice.

 
 

Astăzi se acceptă ca şi atestare a aşezării data de 3 iunie 1267. Informaţia provine dintrun act de donaţie pe care regele maghiar Stefan al V -lea îl face fiului lui Jula, nobilul Nicolae, constând în patru moşii: Mediesy - Mediaş, Mykoszasza - Micăsasa, Thobiasfolua - Dupuş, praedium Nicolai - Cloaşterf.

 
 

Date istorice privind viaţa religioasă pe plaiurile medieşene îşi au izvorul la legionarii ,,Bădiei Traian” aşezaţi aici în castrul şi apoi municipiul Media. Ei au adus cremenea cuceritorului şi totodată sămânţa creştinismului. Această sămânţă spirituală a constituit, pentru necazurile noului popor format, balsam, întărire şi îndreptar. Săpăturile făcute în jurul Mediaşului au scos la iveală numeroase obiecte paleo-creştine, care fac dovada creştinismului în acest spaţiu de existenţă.

 
 

Cu toate acestea trecutul bisericesc în spaţiul acoperit de Protopopiatul Mediaş, ca şi dealtfel în alte zone, este foarte greu de studiat. Motivatia este simplă: lipsa documentelor scrise sau a bisericilor zidite (românilor le era interzis de autorităţi să ridice construcţii de piatră). La aceste neajunsuri se adaugă altele provocate de agitaţiile din jurul actului unirii cu Roma de la 1700, când propagandiştii, în unele localităţi au ars biserici şi odată cu acestea şi arhivele, în scopul silirii la convertire. Documentele devin puţin mai numeroase în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, când unele aspecte pot fi mai uşor de urmărit.

 
 

Protopopiatul Otodox din Mediaş se încadrează perfect în cele susţinute mai sus. Nu se cunoaşte o dată sigură a întemeierii.

 
 

Arhiva protopopească menţionează cel mai vechi document datat pentru ianuarie 1856. Atunci 31 de români iscălind cu semnul crucii se vor îndatora în faţa lui Gotlieb Durcheat din Mediaş pentru suma de 600 zloti de argint, bani necesari pentru reparaţii la vechea biserică. Cele mai multe informaţii, dar şi aşa puţine, sunt în legătură cu viaţa religioasă a celor din Mediaş. Despre aceleaşi aspecte privind însă viaţa din satele protopopiatului, informaţiile sunt strânse pe cale orală, de la bătrânii satului.

 
 

Revenind la Mediaş,cu o notă de mai mare certitudine se poate vorbi despre prima biserică ortodoxă sau mai bine zis casă de adunare a românilor localizată în cartierul „Gropi” unde preoţii şi credincişii ortodocşi din sec. al XVII-lea primeau cu dragoste hrana spirituală. Istoria acestei prime biserici ortodoxe nu se cunoaşte în perioada finală a existenţei ei. Locaţia poate fi cea corectă deoarece cartierul pomenit reprezintă vatra aşezărilor româneşti după alungarea din cetate. Stăpânirea acceptă destul de greu acest locaş de închinare, de multe ori slujbele fiind ţinute pe ascuns, după cum rezultă din unele însemnări ale istoricului local George Togan. Aceleaşi surse precizează că în lipsă de preot era adus pe ascuns parohul din Copşa Mică apoi cel din Curciu, slujba desfăşurându-se sub paza unor oameni înarmaţi cu furci.

 
 

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, în timpul toleranţei religioase instituite de împăratul Iosif al II-lea, românii din Mediaş cu sprijinul unor negustori braşoveni, îşi ridică în locul numit ,,Şipotul Rece” o nouă biserică în anul 1787. Pentru timpurile acelea se cunoştea şi numărul de credincioşi ortodocşi - 231 de familii faţă de doar 24 familii greco-unite, după cum rezultă din conscripţia realizată la 1760 de guvematorul Bucow. Alte informaţii despre activitatea desfăşurată în biserică nu se cunosc în afară de faptul că timp de 62 de ani această biserică a fost foişorul cald al credinţei ortodoxe. Precizarea este făcută exact deoarece la 6/18 august 1849, în timpul revoluţiei, rebelii maghiari au dat foc bisericii, care a ars complet pentru că era construită numai din gradele cu lut bătucit acoperită cu şindrilă. Au ars de asemenea toate documentele de la posibila arhivă, acesta fiind principalul motiv al lipsei de informaţii. Este ridicată provizoriu o biserică din nuiele, în cimitir. În anul 1850 sursele indică că românii ridică în acelaşi loc o nouă biserică de data aceasta din piatră acoperită cu ţiglă. Lipsa resurselor materiale necesare întreţinerii precum şi terenul nisipos, posibil utilizarea unui material de construcţie de calitate inferioară au făcut ca în jurul anului 1900 biserica, cu multe crăpături, să nu mai prezinte siguranţă pentru ţinerea slujbelor, devenind aproape o ruină. Dintro ordonanţă a judecătoriei, aflăm că în urma unui cutremur de pământ din timpul războiului, zidurile au trebuit să fie sprijinite cu bârne groase atât pe interior cât şi pe exterior.

 
 

După unire întreaga suflare ortodoxă spera să capete dreptul şi sprijinul ridicării unei noi biserici. În intervalul de timp 25 nov. 1922 - când judecătoria de ocol Mediaş emite o ordonanţă de expropiere a unui teren, potrivit zidirii unei catedrale ortodoxe şi până 1a 28 iulie 1935 - când are loc sfinţirea bisericii au fost depăşite mai multe situaţii gre1e privind neînţelegerile cu primăria asupra locu1ui de zidire şi lipsa surselor de finanţare.

 
 

Sunt cunoscute câteva nume de preoţi care au slujit la Biserica din Mediaş. Printre prime1e nume descoperite se află cel al preotu1ui George Gavrilă, care a slujit între 1840-1848. După doi ani este pomenit preotul Vasile Andron care a slujit între 1850-1860. Se pare că avem de-a face cu primul protopop al Mediaşului dovedit de documente. Activitatea este continuată de ginerele său Dionisie Chendi, fiul lui Ioan Chendi din Şaroş, care îndeplineşte şi funcţia de administrator protopopial, în perioada 1860-1887. Deja parohia de 1a Mediaş are 2 preoţi. În para1el cu Dionisie Chendi, slujeşte un alt ginere al lui Vasile Andron, Gheorghe Crişan cu o activitate deosebită desfăşurată între anii 1860-1906.

 
 

Din 1893 scaunul protopopia1 şi funcţia de paroh unu este ocupată de Romul Mircea, care ocupă această funcţie până la moarte sa în anul 1930.

 
 

Dupa doi ani, timp în care funcţia de protopop a fost vacantă, este ales Preotul Ioan Craciun venit din Şmig, care rămâne în funcţie până în anu1 1949 când se pensionează.

 
 

Între anii 1949-1952, funcţia de protopop al Mediaşului a fost îndeplinită de Pr.Alexandru Florea după care urmează Pr.Băcilă Vasile.

 
 

La data de 1 martie 1957, este numit protopop al Mediaşului preotul Boeriu Petru. În timpul păstoririi sale, s-au realizat lucrări de renovare a Catedralei şi ridicarea Capelei de slujire din cimitir.

 
              O scurtă slujire în ogorul spiritual al Mediaşului au depus şi protopopii George Secaş şi Dumitru Ciuchendea.  
 

În anul 1983 este instalat în funcţia de Protopop preotul Ioan Găban, funcţie pe care o deţine până în anul 2006.

 
 

În acest an este ales Protopop al Mediaşului Preotul Gâdea Grigore Doru, paroh al Parohiei „Buna Vestire” din cartierul Gura Câmpului, Mediaş.

 
     

 

Calendarul ortodox al zilei Calendar ortodox